Cum alegem componentele unui calculator Desktop?

Unitatile desktop au fost si vor fi intotdeauna proiectate pentru modularitate. Astfel, cand apare o defectiune a unei componente sau necesitatea unui upgrade, utilizatorul poate sa schimbe doar acea componenta, fara a “deranja” altceva in sistem.

Spre deosebire de un laptop, cine doreste o astfel de unitate o poate achizitiona cu nimic altceva decat componentele de care are nevoie, de la producatorii sai preferati. Astfel nu platim in plus pentru componente ce nu le vom folosi niciodata la capacitatea lor normala, sau chiar deloc. De retinut faptul ca pretul creste liniar cu performanta, iar la componentele de top creste exponential, ajungand in situatia in care o diferenta minora in performanta sa aiba o diferenta enorma in pret.

Totusi, putini se descurca sa isi aleaga singuri toate componentele sau sa le monteze. Pentru acei oameni scriu acest articol.

 Configurarea unei unitati desktop se desfasoara in cativa pasi simpli. Absolut oricine poate face asta, indiferent de varsta, studii, sex sau culoarea parului, daca tin cont de cateva reguli.

Cuprins:

• Scopul
• Procesorul
• Placa de baza
• Memoria
• Placa video
• Unitatea de stocare
• Carcasa
• Sursa

Scopul

Inainte de toate, stabilim destinatia PC-ului ce-l vom crea. N-are rost sa cumparam un sistem de Gaming daca lucram in Office si stam pe Facebook la fel cum n-are rost sa cumparam un apartament cu 4 camere pentru 1-2 persoane.

Home – Office: Acest tip de unitate este pentru utilizatorul incepator in ale tastaturii sau pentru cei care nu folosesc PC-ul decat pentru sarcini simple. Suporta fara probleme aplicatii tip Office (Word, Excel, PowerPoint si echivalentele altor firme), se poate urmari un clip pe YouTube, un film de pe hard disk sau DVD, Messengerul merge impecabil iar update-urile pe Facebook, Twitter si Google+ merg struna. In schimb, nu ruleaza jocuri ce necesita o putere mare de procesare si va va aduce mai multi nervi decat bani daca incercati sa faceti editare video (la nivel profesional) pe el.

Gaming: Discutam aici de o unitate mai mare, mai frumoasa, mai puternica, mai scumpa, probabil mai zgomotoasa, si cu un consum ridicat de energie. In schimb ruleaza fara probleme cele mai noi jocuri (si cele ce vor urma in urmatorul an, toate cu o calitate grafica exceptionala. Iar atunci cand va parea usor lasata in urma de tehnologie, avem intotdeauna posibilitatea de overclocking, adica sa crestem frecventele de lucru ale procesorului, memoriei sau placii video pentru acel strop de performanta in plus.

Editare / mixare audio: Pentru DJ sau cei care au ca si profesie mixarea si editarea de continut audio.

Avem nevoie obligatoriu de o placa de sunet externa, de calitate, de la un producator respectat, in unele cazuri cu amplificator integrat (a carei pret ajunge si peste 1000 RON), si ceva mai multa memorie RAM. Un procesor bun, cu mai multe nuclee, ne micsoreaza timpul de asteptare si de executie a comenzilor si aplicare a efectelor.

Editare foto: Este dedicat celor ce creaza arta digitala bidimensionala. Nici celor ce editeaza, transforma sau aplica efecte fotografiilor nu le prinde rau. Cea mai comuna aplicatie folosita, Photoshop, are nevoie de multa memorie RAM, un procesor bun si un hard disk bun. (sau separat de cel al sistemului)

Grafica 3D / Editare video: Destinat celor ce lucreaza in industria cinematografica precum si celor ce au ca hobby / ocupatie crearea si vanzarea de continut video, fie ca este generat complet pe calculator (animatori 3D) sau preluat de pe o camera video / sursa externa. Astfel de unitati necesita o placa video profesionala (nVidia Quadro sau AMD FirePro), care exceleaza in randarea continutului din programe de grafica 3D precum 3DStudio Max, Maya sau After Effects. Aceste placi sunt mai slabe in randare de continut Direct3D (jocuri) si mai performante in randarea OpenGL. Pretul lor este foarte mare, insa suportul tehnic este foarte bine organizat, ajungandu-se in anumite situatii ca producatorul sa creeze un driver la comanda, special pentru nevoile dumneavoastra. Deasemenea, avem nevoie de un procesor cu (cel putin) 4 nuclee si de un hard disk foarte mare. (fisierele video necomprimate ocupa destul de mult spatiu)

Server: Daca dorim un sistem dedicat unei sarcini simple (radio online, server de mail), cam orice configuratie face fata. Insa daca dorim ca serverul sa ruleze scripturi PHP, baze de date mari, eventual un server pentru jocuri, atunci avem nevoie de un procesor cat mai puternic si cat de multa memorie RAM putem “indesa” in placa de baza. Unele placi de baza de server au chiar loc pentru montarea a doua procesoare. Legat de hard disk-uri, se recomanda folosirea lor in modul RAID 1 (mirror) pentru siguranta datelor, sau RAID 0 (stripe) pentru viteza de acces / capacitate mare.

Primele componente pe care le alegem sunt placa de baza si procesorul. Le alegem impreuna, fie placa de baza in functie de procesor, fie invers. De obicei se alege intai procesorul, apoi o placa de baza compatibila.

Inapoi la cuprins

Procesorul (CPU / APU):

Reprezinta “inima” calculatorului. El se ocupa de toate operatiile logice, fie ca e vorba de un calcul 2+2, un efect de Alb-Negru pe o poza sau de generarea si pozitionarea fiecarui fulg de zapada dintr-un joc.

Primul lucru de care tinem cont este socket-ul, mai exact interfata sa cu placa de baza. Alegand un socket nou, putem sta linistiti ca atunci cand el va fi “demodat”, probabil il vom putea inlocui cu unul mai bun, fara sa schimbam placa de baza. (pentru ca se pastreaza socket-ul). Astfel de socket-uri “de actualitate” sunt LGA1156 de la Intel si AM3+ si FM1 de la AMD.

Numarul de nuclee al procesorului urmeaza in lista prioritatilor. Un procesor cu mai multe nuclee poate indeplini mai multe sarcini in acelasi timp, iar programele sau jocurile optimizate pentru patru sau mai multe nuclee au un castig enorm in performanta. In cazul unui quad-core (4 nuclee), e ca si cum ati avea 4 maini. Mai multe lucruri facute in acelasi timp.

Frecventa procesorului reprezinta viteza cu care fiecare nucleu al sau lucreaza. Cu cat e mai mare, cu atat mai bine.

Memoria cache este, deasemenea, un factor ce influenteaza performanta a unui procesor, insa intr-o masura relativ mica. In aceasta se salveaza datele frecvent accesate de procesor, astfel incat atunci cand este nevoie de ele, viteza de accesare este mult mai mare decat daca ar fi accesate din memoria sistemului. Jocurile si aplicatiile de compresie beneficiaza cel mai mult de memoria cache, pe cand aplicatiile de grafica 3D sau codare audio cel mai putin, daca nu deloc.

Unele procesoare Intel si cele AMD in socket FM1 (denumite APU – Accelerated Processing Unit) vin cu placa video integrata in procesor, pentru a reduce costurile si energia consumata. Aceaste placi video sunt perfecte pentru sisteme Home – Office sau pentru editare foto sau audio, insa nu exceleaza pentru gaming. De mentionat ca pentru jocuri, placa grafica integrata in APU-urile AMD este de aproape trei ori mai buna decat cea de la Intel.

Inapoi la cuprins

Placa de baza (MB):

Placa de baza face legatura intre toate componentele sistemului. Ea decide cat de multa memorie putem instala, precum si cate placi aditionale si hard disk-uri putem monta.

O alegem astfel incat sa aiba acelasi socket ca si procesorul ales anterior. De mentionat ca o placa de baza cu socket AM3+ suporta si procesoare AM3, insa o placa de baza AM3 nu suporta un procesor AM3+.

Un slot PCI Express pentru o placa video este de ajuns pentru majoritatea sarcinilor, insa gamerii inraiti sau cei ce vor folosi multe monitoare au nevoie de doua, trei sau chiar patru sloturi pentru placi video.

Tipul memoriilor suportate este DDR3 pentru toate placile noi, iar o frecventa de 1333 Mhz pentru memorii este un punct de start. Mai mult inseamna mai bun, insa mai scump.

Este recomandat sa va orientati catre placi de baza care au cateva porturi USB 3.0 si SATA3 (6 Gb/s), deoarece reprezinta ultima generatie de conectivitate cu periferice sau hard disk-uri.

Inapoi la cuprins

Memoria: (RAM)

Placutele de memorie stocheaza ceea ce este deschis in sistem intr-un anumit moment. Avand mai multa memorie, putem deschide mai multe aplicatii simultan, implicit crestem productivitatea. Deasemenea, jocurile se comporta mai bine cu mai multa memorie RAM.

Regula de baza in alegerea memoriilor este folosirea lor in perechi. Modul dual-channel aproape dubleaza viteza de acces a memoriilor, prin scrierea alternativa ba pe o placuta, ba pe cealalta. Se pot cumpara kituri de memorie de cate doua sau patru placute identice, special pentru aceasta functionalitate.

Ca si capacitate, 2 GB este considerat un minim, iar 4 GB, un standard. Ce este peste aceasta valoare se alege in functie de necesitati. Atentie insa ca pentru folosirea a peste (inclusiv) 4 GB de memorie trebuie sa folositi un sistem de operare pe 64 biti (x64), altfel sistemul va recunoaste in jur de 3.5 GB, indiferent cat de multa memorie instalati.

Inapoi la cuprins

Placa video: (GPU)

Este cea mai importanta componenta pentru sistemele concepute pentru jocuri. Ea “deseneaza” ceea ce vedeti, si tot ea va limiteaza numarul maxim de monitoare pe care le puteti folosite la cate iesiri are.

Contrar a ceea ce cred unii, tipul memoriei video nu trebuie sa coincida cu tipul memoriei sistemului. O placa video cu memorie DDR5 functioneaza fara probleme pe o placa de baza cu memorii DDR2.

Capacitatea memoriei video este destul de importanta, placa pastrand in aceasta memorie imaginile (texturile) folosite des, reducand astfel din timpul de acces necesar. O capacitate de 1 GB este destul de buna pentru jocurile actuale.

Frecventa si latimea de banda a memoriei influenteaza viteza de acces a memoriei video, aproape in egala masura. Recomandata pentru jocuri este o placa video cu o latime de banda de minim 256 biti si memorie tip DDR5.

Slotul placii video este acelasi la toate placile video si de baza fabricate in ultimii ani, anume PCI Express.

Iesirile pot fi un factor decisiv in alegerea unei astfel de placi. Exista iesiri DVI, D-Sub, HDMI sau DisplayPort. Iesirea DVI (Digital Video Interface) poate fi convertita in D-Sub doar daca este de tipul DVI-I (are 4 pini langa “liniuta” din capatul mufei). Iesirea tip DVI-D nu poate fi convertita decat in alta iesire digitala. D-Sub reprezinta mufa “clasica” pentru monitoare, anume trei randuri cu un total de 15 pini (denumita popular si incorect “VGA”). Iesirile HDMI si DisplayPort sunt folosite mai mult pentru televizoare, insa pot fi convertite usor catre DVI pentru folosirea cu monitoare.

Inapoi la cuprins

Unitatea de stocare (HDD / SSD)

Pe unitatea de stocare se salveaza tot ce este in sistem, anume sistem de operare, fisiere personale, poze, filme, muzica, jocuri, etc.

Daca pentru utilizatorul “obisnuit” este de ajuns un hard disk, cei ce au nevoie de performanta vor trebui sa investeasca si intr-o unitate tip SSD.

Hard disk-ul (HDD) este unitatea de stocare clasica, ieftina, de capacitate mare, insa viteza de acces relativ mica.

Solid State Disk-ul (SSD) reprezinta noul tip de unitati de stocare, ce ofera o performanta mult mai ridicata, un consum mai mic de energie, durabilitate mai buna (nu are componente mobile), dimensiune fizica mai mica si un pret mai mare. Sunt folosite, de obicei, in combinatie cu un HDD, ruland de pe SSD sistemul de operare si aplicatiile importante si salvand pe HDD toate datele, filmele, jocurile sau muzica. Astfel se imbina viteza SSD-ului cu capacitatea HDD-ului.

Tipul de conector este fie SATA2, fie SATA3, cel din urma avand viteza mai mare de transfer, insa vizibila mai mult in cazul SSD-urilor decat al HDD-urilor. SATA2 si 3 sunt compatibile intre ele, deci daca avem placa de baza cu SATA2 nu avem probleme folosind un HDD SATA3, si nici invers. Doar viteza va scadea la cea a conexiunii mai lente (SATA2).

Se gasesc si unitati SSD cu interfata PCI Express x4, x8 sau mSATA. Atentie in cazul acestora, verificati inainte daca placa de baza are un astfel de slot, deoarece sunt destul de rare.

Inapoi la cuprins

Carcasa

Carcasa o alegem in functie de dimensiunea placii de baza, numarul de unitati optice si de stocare dorite, numarul de ventilatoare ce pot fi instalate, precum si aspect.

Carcasele MiddleTower sunt cele mai comune, suportand atat placi de baza de dimensiune ATX cat si microATX (uATX), avand spatii destul de multe pentru unitati optice (de obicei 4) si unitati de stocare (7).

Cele miniTower sunt folosite in sistemele Home – Office, si suporta doar placi de baza microATX. Pot acomoda doua unitati optice.

Carcasele Bigtower (sau FullTower) sunt destinate segmentului profesional sau de gaming, avand un numar foarte mare de spatii pentru unitati optice si de stocare, precum si posibilitatea instalarii a multe ventilatoare sau a unui sistem de racire bazat pe apa.

Inapoi la cuprins

Sursa

Ultima componenta, sursa, trebuie aleasa astfel incat puterea sa de iesire sa depaseasca puterea consumata de sistem. Pentru sistemele home – office si similare, o sursa de 400W este de cele mai multe ori potrivita. Pentru sistemele mai performante in schimb, componenta care consuma cea mai multa putere este placa video, urmata de procesor. Producatorii de placi video ofera o recomandare cu privire la sursa de alimentare, iar daca o urmarim sau o depasim cu 50 – 100W, cu siguranta nu vom avea probleme.

Alte caracteristici urmarite sunt numarul de conectori (care sa fie cel putin cat numarul de unitati optice sau de stocare conectate), numarul de conectori pentru placa video, precum si protectiile oferite. Merita sa investim cateva zeci de lei in plus pentru o sursa mai buna, dar sa avem siguranta ca nu vom avea componente arse la prima fluctuatie de tensiune.

Inapoi la cuprins

Dan Neacsu, dan.neacsu [at] cel.ro